miercuri, 23 septembrie 2009

Financial support for sustainable growth


Abstract.
This article is trying to persuade the Keynesian idea of  an economical growth sustained by the new money emission. According to the Keynesian theory in case of money printing, inflation doesn’t occur if the emission is sustained buy a growth in the production of goods and services. In this article, I propose that the lending of the real sector of the national economy should be made buy the National Bank at a low interest, directly to the businesses, without the intermediation of the commercial banks.  The commercial banks can credit the businesses if they can beat the government competition but I see them crediting with predilection the consumer needs of the individuals and households. The Justification for these measures is the fact that businesses make their bookkeeping in MDL that are issued by the Moldavian Government. So if there is a scarcity of money - economy contracts, otherwise it will start to grow, the problem is how much money economy needs for it to grow and not to inflate.
                Unii zic că banii nu aduc fericirea, alţii consideră banii şi agonisirea acestora drept scop primordial în viaţă, dar foarte puţini sunt cei care cunosc, cu adevarat, ce sunt banii.
Banii sunt o idee, un concept, o convenţie universal acceptată. Cu alte cuvinte dacă toţi am refuza să mai credem în leu ca o unitate sigura de măsură şi de schimb, acesta s-ar transforma peste noapte într-o noţiune inutilă. Leul este acceptat in schimb datorită credinţei participanţilor la schimb că această unitate măsoară corect valoarea şi garantează o convretire ulterioară a sa într-o oricare altă valoare. Această credinţă este încurajată şi de legislaţie care obligă participanţii la schimb sa accepte „leul” pentru bunurile şi serviciile cedate. Ce-ar fi să încercăm să achziţionăm nişte caşcaval în Olanda şi sa platim pentru el cu lei? Vanzătorul de brânzeturi s-ar uita la noi cel puţin uimit, şi apreciind gluma ne va da nişte branză pe gratis, or acelaşi efect va fi şi în cazul lipsei celor două reguli enumerate mai sus, reguli care vin sa dea sens conceptului de „leu”, fără ele „leul” e un concept steril. Deci cert este că banii nu sunt valoare în sine, ei sunt doar o masură a valorii, deci efortul creării banilor se rezumă la baterea lor, sau la o simplă inscripţie de cont. Banii se creează din nimic, dacă, însă, se exagerează atunci încrederea populaţie în acest concept scade şi asta duce la creşterea generalizată a preţurilor denumită in flaţie (Înflarea abuzivă a masei monetare), viceversa ne ciocnim de fenomenul reducerii preţurilor şi fenomenul de de flaţie (dezumflare masei monetare). Se crede că cantitatea de bani în economie trebuie sa fi egala cu valoarea bunurilor şi servicilor create.
Qb = qg+qs   (Qb- cantitatea totala de bani, qg- cantitatea de bunuri create intr-o economie nationala, qs-cantitatea de servicii create intr-o economie nationala)
Altfel spus: pentru ca bunurile şi servicile create să se poată vinde este nevoie de o cantitate suficientă de intermediari de schimb – bani. Banii sunt uleiul care unge piesele motorului economiei, lipsa uleiului duce la erodarea mecanismelor acestui motor, în timp ce excesul acestui ulei vine să creeze un exces de presiune asupra mecanismelor economice. Pe de altă parte pentru ca să crească volumul de bunuri şi servicii oferite pe piaţă este nevoie de o cantitate sporită de bani care să ducă la sporirea cererii. Aici e punctul critic în care se creează banii din nimic. Statul cand simte că economia incepe să se încetinească din cauza lipsei de lubrifiant vine cu infuzie de lichidităţi prin intermediul creditului ieftin, prin micşorarea ratei rezervei obligatorii, sau chiar prin emisiune a unei cantităţi noi de monedă       Qb(nou) = Qb + n. Aproximativ acelasi lucru este relatat şi de adepţii teoriei keynesiene prin intermediul curbei Phillips, care ajustată la noile condiţii ar reprezenta raportul dintre o creştere calculată a masei monetare (cu predilecţie prin creşterea salariului nominal), chiar şi cu preţul unei creşteri ulterioare a inflaţiei, şi o creştere a activităţii economice stimulată de creşterea generalizată a cererii.


Dacă principiul sus menţionat este adevărat atunci Republica Moldova poate să inregistrze o creştere eonomică prin intermediul unei infuzii de lichidităţi în economie. Este cazul să menţionez că declinul economiei autohtone este condiţionat, în proporţie de 90% de reducerea considerabilă a fluxului de remitenţe, adică a masei         monetare. Argumentez acet postulat prin următoarele:Legea cu privire la Banca Naţionala a Moldovei la Capitolul I art 4 stipulează obiectivul fundamental al Băncii Naţionale cre este „asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor” acest scop BNM îl realizează prin asigurarea stabilităţii valorii monedei naţionale. Astfel fluxul de remitenţe, cu trend crescător, din ultimii ani, era utilizat în consum şi deci valuta era convertită în monedă naţională. Cu alte cuvinte BNM nu a facut decât sa cumpere valuta oferită pe piaţă, răsplătindu-se cu lei emişi care ulterior erau utilizaţi în consum. Astfel odată cu inputul de valută se măreşte şi cantitatea de monedă naţională emisă. De aici şi explicaţia miracolului creşterii rezervei BNM de până la 1180.07 milioane USD (în data de 23 iulie 2009) Ceea ce reprezintă cu 1/3 mai mult decât  în ianuarie 2001.
Astăzi remitenţele sau redus considerabil, prin urmare masa monetară incepe să se contracte, simultan se reduce şi cererea de bunuri şi servicii care în consecinţă duce la închiderea multor firme şi deci la creşterea ratei şomajului. Această stare de fapt poate fi corectată printr-o emisiune de monedă. Dacă până în prezent emisiunea de monedă se efectua în baza remitenţelor care-şi găseau adăpostul în rezerva BNM apoi acum emisiunea de monedă prin creditare va avea în calitate de garant obligaţiunea entităţii economice creditate de a rambursa acel credit plus dobânda aferentă. În calitate de instituţie creditoare va fi BNM care urmează să crediteze direct cu o dobândă de până la 10% (dobândă stimultaivă) agenţii economici, iar conform legii despre funcţionarea BNM, dobânda încasată va fi furnizată bugetului statului la capitolul venituri. Dacă creditarea se va face prin intermediul băncilor comerciale atunci ne vom confrunta cu o dobandă mai mare, dobandă care va fi un venit al băncilor comerciale şi nu al bugetului de stat, băncile comerciale vor incerca să-şi diminuieze riscul şi vor oferi credite mai accesibile pentru consum decât pentru producere. Prin creditarea consumului apare un decalaj mare de timp (decalaj între apariţia cererii şi a unei oferte abundente cu un preţ de ehilibru relativ mic), decalaj care favorizează importul şi defavorizează consumatorii şi producătorii autohtoni. Prin creditarea producerii acest decalaj este anihilat consumul apare ca rezultat al creşterii ocupării forţei de muncă şi a salariilor favorizate de activităţile de producţie. Astfel emisiunea de monedă este garantată de obligaţia restituirii acesteia de catre beneficiar, odata fiind garantată şi indreptată spre creditarea sectorului real al economiei, emisiunea devine una stimulativa şi nu neaparat inflaţionistă. Iar veniturile încasate din creditele acordate de BNM pot fi utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii, crearea de drumuri poduri, apeducte şi multe alte proiecte publice care vor reduce şomajul şi vor duce la o creştere generalizată a cererii.
Aceste măsuri economice trebuiesc insoţite de un şir de măsuri politice si fiscale. Este critica garantarea accesului producătorilor autohtoni la piaţa extrnă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

fa si tu publica opinia ta