Pomicultura - "povara bunatatii noastre"

Motto: În primul trimestru al anului 2010 ponderea pomiculturii în balanţa externă a ţării era de 14,6% din total exporturi.[1] Ceea ce este aproape dublu in comparaţie cu exportul de cereale, pentru aceeaşi perioada a anului.

Încă din străvechi timpuri pomicultura era una din ramurile de bază a agriculturii autohtone. În perioada în care RSSM făcea parte din Uniunea Sovietică pomicultura a fost ramura de importanţă strategică pentru Uniune. În termeni mai bruţi s-ar putea afirma

că RSSM aproviziona URSS cu fructe şi pomuşoare. Astfel în perioada 1980-1990 recolta medie anuală de fructe atinge apogeul constituind 950 mii tone[2].  Recolta record de fructe a fost înregistrată în anul 1986 când aceasta a constituit 1202 mii tone[3]. Este cazul să remarcăm că în acea perioadă în URSS era predominantă orientarea spre producţie. Ceea ce înseamnă o importanţă mai mare acordată volumului producţiei chiar şi în detrimentul calităţii. Cu toate acestea performanţa acelor ani nu este de neglijat.

           

După reformele din agricultură, inclusiv, proiectul „Pămînt” kolhozurile se destramă iar vechile legături comerciale devin foarte şubrede. Astfel pomicultura este la răspântie – Odată cu destrămarea URSS cererea istorică de fructe începe să se diminueze drastic, pe de altă parte oferta de fructe moldoveneşti devine atomică şi neputincioasă, şi asta pe motiv că livezile au fost împărţite la cote. Astfel sate întregi s-au ales cu două trei rânduri de livadă pe familie, livadă pentru care nu aveau nici utilaj nici cunoştinţe suficiente să o gestioneze şi nici bani. Aşa că începe un proces de durată, de defrişare a livezilor. În 1993 în Republica Moldova erau peste 250 mii ha de livezi[4]. Anul de cotitură, când suprafeţele plantaţiilor de pomi fructiferi au încetat să scadă este 2007, pentru ca în 2008 acestea să atingă cifra de 114 mii ha[5], adică în decurs de 15 ani suprafeţele de plantaţii pomicole şi de pomuşoare, în Republica Moldova, s-au redus de 2,2 ori.

           

Acelaşi trend descrescător este evident şi în ceea ce priveşte consumul intern de produse pomicole şi pomuşoare per capita. Astfel în 1993 consumul de fructe, pomuşoare şi struguri era de 80kg pe an, pe cap de locuitor, pentru ca în 2007 să coboare la minimul istoric, din ultimii 30 de ani, de 28 kg an/capita[6]. Generalizând putem afirma că avem în jur de 114 mii ha de pomi şi arbuşti fructiferi, din care pe rod 99 mii ha[7] aceste suprafeţe pomicole generează 370 mii tone fructe şi pomuşoare[8] din care fiecare cetăţean consumă câte 41 kg fructe[9] în stare proaspătă pe an adică, cumultă, populaţia ţării consumă aproximativ 37% din producţia totală de fructe şi pomuşoare. Deci avem pomicultori care pot sa comercializeze pe piaţa internă aproximativ 40% din producţie iar restul trebuie să se gândească cum fac să o comercializeze peste hotarele ţării. La toate astea se mai adaogă şi o penurie acută, şi continuă de bani cu care producătorii pomicoli se luptă zi de zi.

Avem o piaţă internă care este atat de mică şi vulnerabilă încât nu absoarbe decât 1/3 din producţia pomicolă autohtonă. Atunci când fac referire la termenul de piaţă subînţeleg totalitatea consumatorilor de fructe, cu capacitate de plată. Astfel Moldova este ţara populaţia căreia are cele mai mici venituri din Europa. În luna martie 2010 salariul mediu nominal constituia 2857,5 lei/luna[10], adică în jur de 170e . Deci este vorba despre un potenţial al pieţei extrem de redus. Acesteia i se adaogă o frecvenţă redusă a consumului de fructe.

Dacă în Republica Moldova se consumă 41kg fructe proaspete pe an/cap de locuitor apoi în UE se consumă 95kg an per capita[11]. Acest specific al pieţei autohtone vine să genereze un nivel scăzut al veniturilor pentru producţia pomicolă comercializată în interiorul ţării.

Istoric, comerţul extern cu producţie pomicolă era orientat spre spaţiul post sovietic. Ţările din această zonă nu au standarde de calitate a fructelor euro-conforme ceea ce a facilitat accesul producţiei pomicole moldoveneşti pe acea piaţă. Aceasta a condiţionat stagnarea progresului în această ramură pentru producătorii autohtoni. Piaţa răsăriteană s-a dovedit a fi una instabilă, extrem de politizată dar şi puţin profitabilă, aceşti factori au condiţionat shift-ul producătorilor autohtoni spre piaţa occidentală, în special UE.

La această etapă se încearcă ajustarea producţiei pomicole autohtone la standardele UE, acestui proces anevoios care împiedică accesul pe piaţa UE se adaogă şi reticenţa consumatorilor din UE faţă de produsele moldoveneşti şi lipsa de încredere din partea comercianţilor din zona UE faţă de consecvenţa şi determinarea ofertanţilor moldoveni, care nu prea sunt orientaţi pe termen lung.

Avem carenţe foarte mari la nivelul producătorilor, care sunt mici şi nu pot garanta cantităţile necesare pentru un export sustenabil. Pe de altă parte producătorii mici nu au randamentul econmiei de scară şi de aici un cost mare pe care vine să crească preţul final al produselor pomicole. 

Capac peste toate este lipsa totală a unui marketing şi unor strategii de produs, preţ, promovare şi mai cu seamă plasament. Producătorii pomicoli nu fac cercetări de marketing ca să ajusteze oferta cererii, nu au o viziune strategică în ceea ce priveşte preţul şi comunicarea cu, consumatorii. Producătorii pomicoli nu au o distribuţie eficientă, faptul că majoritatea covârşitoare a producătorilor pomicoli distribuie prin canale indirecte de „n” nivele nu face decât sa provoace înţelegeri de cartel între distribuitorii de produse pomicole şi să mărească considerabil preţul final. Preţ care ajunge sa fie compus în proporţie de peste 60% de preţul distribuţiei.

Deşi tranşant totuşi foarte realist, or numai o abordare trează ar putea să ne ajute să transformăm pomicultura autohtonă din povara în bogăţia noastră.

Note

---

[1] http://www.allmoldova.com/ro/project/clubul-economic/1305.html

[2] Andrei Donică „Dezvoltarea durabilă a ramurii pomiculturii în Republica Moldova”, manuscris Chişinău 2007, pag.3

[3] Ibidem, pag 7.

[4] Mladinoi V, N Sîrbu  “Evoluţia Pomiculturii Republicii Moldova în perioada de tranziţie la economia de piaţă” Pomicultura vol 5 Chişinău 2006 pag 56

[5] Raport al Biroului Naţional de Statistică privind suprafaţa plantaţiilor de pomi, arbuşti fructiferi  şi de vii. http://www.statistica.md/public/files/serii_de_timp/agricultura/cultura_plantelor/13_FIT.xls

[6] Raport al Biroului Naţional de Statistică privind consumul produselor alimentare pe locuitor. http://www.statistica.md/public/files/serii_de_timp/agricultura/princip_indicatori/00_Consum_prod_alim_loc_1990_2008.xls

[7] Raport al Biroului Naţional de Statistică privind suprafaţa plantaţiilor de pomi, arbuşti fructiferi  şi de vii. http://www.statistica.md/public/files/serii_de_timp/agricultura/cultura_plantelor/13_FIT.xls

[8] Raport al Biroului Naţional de Statistică privind producţia totata de fructe pomusoare si struguri.  http://www.statistica.md/public/files/serii_de_timp/agricultura/cultura_plantelor/15_FIT.xls

[9] Raport al Biroului Naţional de Statistică privind consumul produselor alimentare pe locuitor. http://www.statistica.md/public/files/serii_de_timp/agricultura/princip_indicatori/00_Consum_prod_alim_loc_1990_2008.xls

[10]Biroul National de Statistică evoluţia salariului mediu lunar (2000-2010) http://www.statistica.md/public/files/serii_de_timp/venituri_cheltuieli/veniturile_populatiei/04_Evo_salary_2000_2009.xls

[11]Ziarul Financiar 15.02.2010 http://www.zf.ro/companii/romanii-mananca-in-medie-85-de-kilograme-de-fructe-proaspete-pe-an-cu-10-kilograme-sub-media-ue-5518302/